Punte dentara. Avantaje. Complicatii


image_pdfimage_print
Punte dentara. Avantaje. Condiții. Sabilitate

punte dentaraO punte dentara reprezintă o variantă protetică foarte des utilizată de restaurare a unei edentații. Calitățile care o recomandă ca mijloc terapeutic sunt legate de

  • durabilitate în timp,
  • rezistență la forțele masticatorii,
  • preț acceptabil
  • integrare armonioasă în complexul dento-parodontal.

Denumirea acesteia derivă din faptul că se creează o punte, un pod, peste spațiul rămas în urma pierderii dinților. Ancorată pe dinții restanți, puntea devine legătura dintre doi dinți, ce prezintă o spațiere variabilă.

O punte dentara clasică este constituită din coroane care se angrenează peste dinții restanți, preparați în prealabil și de un corp de punte cu rol de a acoperire a crestelor edentate.


Corpul de punte dentara, porțiunea care înlocuiește dinții restanți, poate să fie în contact intim cu gingia subiacentă sau la distanță de maxim 2 milimetri. Primul caz ne conferă o estetică aparte pe când în cel de-al doilea caz igienizarea se realizează mult mai ușor.

Avantajele punților dentare
  • Nu există riscul de a fi respinse de țesuturile pe care se aplică, situația inversă fiind întâlnită în cadrul implanturilor dentare.

  • Timp redus: după șlefuirea dinților, aceștia vor fi amprentați, iar până tehnicianul va finaliza puntea, pacientului i se va cimenta o lucrare protetică provizorie. Astfel, pacientul va părăsi cabinetul dentar cu o lucrare provizorie menită să restaureze parțial estetica, fonația și masticația.

  • Puntea dentară poate înlcui un număr variabil de unități dentare, calculate în funcție de dispunerea edentațiilor, a statusului de igienă al pacientului precum și sănătatea dinților limitanți ai breșei.

  • Estetica este excelentă, în cazul zirconiului, nuanțele, saturația și luminozitatea imitând cu fidelitate dintele natural.

  • Durata de viață poate să depășească 10 ani dar pentru aceasta trebuie respectată o buna igienă dentară și vizite regulate, din 6 în 6 luni, la medicul dentist.

Procedurile de preparare, amprentare, verificare și cimentare se pot efectua în minim două ședințe. În cazul unei breșe edentate cu dinți limitanți fără procese patologice, șlefuirea și amprentarea pot fi realizate încă din prima ședință. La urmatoarea întâlnire, piesa protetică va fi verificată, se vor face mici ajustări și va fi cimentată, provizoriu sau definitiv, după caz.

Condiții pentru aplicarea punților dentare
  • Dinții restanți, care vor fi șlefuiți, trebuie să fie lipsiți de orice proces inflamator apical sau distrucții coronare. În caz contrar, prepararea acestora se va efectua după tratamentul leziunilor.

  • Implantarea dinților în os trebuie sa fie bună, pentru a putea suporta puntea dentară. In caz de mobilitate, dinții nu pot fi incluși în planul de protezare.

  • Spațiul edentat nu trebuie sa depașească capacitatea de susținere a dinților limitanți. Medicul stomatolog va analiza dimensiunea spațiului și va indica soluția de tratament optimă.

Stabilitatea punților dentare

După cum am aflat, punțile dentare reprezintă modalități de protezare ale spațiilor edentate, utilizând dinții limitanți.
Acestea prezintă un grad mare de stabilitate la acțiunea forțelor masticatorii. Aplicate pe dinți preparați după un anumit tipar, ele nu vor suferi rotații. Cimentarea le asigură atașarea fermă la structura dură subiacentă iar similitudinea cu dinții pe care îi înlocuiesc le încadrează armonios în complexul dento-parodontal.

 

Complicații în cazul punților dentare. Cauze și Explicații
  • Decimentarea puntilor dentare sau a coroanelor dentare este cel mai des întâlnită.
    Motivele care pot determina decimentarea unei punți dentare, la intervale dese, sunt:
    – proasta adaptare la câmpul protetic (lipsa fricțiunii, basculare)
    – mobilitatea bonturilor protetice pe care se sprijină lucrarea
    – numarul redus de stâlpi pe care se sprijină lucrarea protetică raportat la mărimea punții.
    – existența extensiilor (efectul de pârghie)
    – greutatea lucrării (la punțile de pe maxilarul superior)
    bruxismul
    – calitatea proastă a cimentului folosit
    – bonturile au o angulație prea mare, sunt ascuțite, nu trunchi de con.
    – adaptare în ocluzie necorespunzătoare (existența punctelor de supracontact, a suprafețelor ocluzale sau a muchiilor incizale aflate în inocluzie)
    – nerespectarea, de către pacient, a indicațiilor referitoare la conduita de după cimentare (timpii necesari cimentului să atingă punctul optim de priză presupun evitarea sarcinilor masticatorii pe puntea dentară, acești timpi variază de la 20 de minute la 2h, în funcție de tipul de ciment folosit)
    – intervențiile făcute de către medicul dentist, pe lucrare, pentru retușuri, imediat după cimentare, poat afecta calitatea cimentării datorită vibrațiilor generate de freza dentară.
  • Ciobirea porțelanului. Motivele pentru care ceramica se poate desprinde sau ciobi:
    – adaptare deficitară a ocluziei (felul in care se intalnesc cele doua maxilare în mușcătură)
    – proasta calitate a ceramicii din care este realizată lucrarea dentară.
    – prezența unii corp foarte dur în alimente gen: bob se sare grunjoasă, alice în vânat, pietricele sau fire de nisip în salată.
  • Inflamarea gingiilor. Motive
    – igienizare necorespunzătoare la nivelul joncțiunii dintre coroana dentară și gingie. (coletul dinților)
    – adaptare necorespunzătoare a lucrarii protetice la câmpul protetic, existența unor zone retentive sau violarea spațiului biologic ăn cazul șlefuitului intempestiv.
    – alergii la diverse materiale dentare
  • Ruperea lucrării dentare. Motive
    – existența unor puncte de supraocluzie
    – defecte de execuție: structură prea subțire sau bule de aer în metal (în cazul lucrărilor metalo–ceramice)
    – accidente

Indiferent de tipul de punte pentru care se optează, igienizarea eficientă și constantă împreună cu vizitele regulate la medicul stomatolog, asigură longevitatea lucrării protetice.

# punte dentara