Dinţii sunt structuri ce aparţin cavităţii orale şi îndeplinesc o serie de roluri importante pentru sănătatea organismului.
Dinţii sunt indispensabili în procesul de alimentare, atsfel că direcţionează, triturează alimentele şi mai apoi ajută la procesul de digestie, prin formarea unui bol alimentar.
Alt rol important al dinţilor, pe lângă cel menţionat anterior, este de a facilita fonaţia.
Unele silabe se pronunţă punând limba în contact cu dinţii anteriori, astfel că absenţa dinţilor de la acest nivel duce la emisia de sunete neclare şi proiecţia salivei în exterior.
Asemeni oricăror alte părţi ale organismelor, dinţii sunt supuşi şi ei riscului de a suferi traumatisme.
Faptul că sunt situaţi în partea anterioară a masivului facial, îi face susceptibili lezării.
Fie că se produc din greşeala, fie că sunt urmarea unor lovituri puternice, dinţii pot să sufere pierderi de substanţă dură minore sau majore sau pot chiar să fie avulsionaţi de la nivelul arcadelor dentare.
Pacientul trebuie să ştie ce are de făcut în fiecare dintre situaţii.
Majoritatea pacienţilor, în special în ultimii ani, se prezintă în serviciul de urgenţe sau la medicul stomatolog în momentul în care suferă un traumatism în urma căruia dinţii sau ţesuturile moi ale cavităţii orale sunt afectate.
Din păcate însă, unii pacienţi se prezintă prea târziu, când dintele nu mai poate să fie salvat.
Traumatismele dentare pot lua forme variate, în funcţie de tipul de impact şi de şocul transmis dintelui :
Unii dinţi pot să sufere pierderi minore de ţesut dur. În acest caz, chiar dacă s-a rupt doar un colţ din acel dinte, pacientul trebuie să încerce să păstreze fragmentul, pentru că acesta poate fi colat. In acest caz, dacă s-a pierdut doar o mică bucată din dinte, de obicei, dintele restant la nivelul arcadelor nu prezintă moblilitate. Medicul stomatolog va efectua însă regulat teste de vitalitate pentru a se asigura că dintele este în continuare vascularizat şi îi este asigurat aportul de nutrienţi. În cazul în care testele de vitalitate sunt negative, dintelui îi va fi efectuat un tratament endodontic, de extirpare a pulpei, a nervul mort din canalele radiculare.
In cazul pierderilor majore de fragmente dentare, conduita va fi aceeaşi, pacientul trebuind să se prezinte în cel mult o oră la medicul stomatolog. Dacă fractura este penetrantă, profundă, pacientul acuză simptomatologie dureroasă şi dintele trebuie tratat endodontic. Majoritatea dinţilor care pierd fragmente dentare mari îşi vor pierde şi vitalitatea. De multe ori, dintele restant prezintă şi mobilitate. Medicul stomatolog va evalua situaţia locală şi va indica tratamentul corespunzător. Dacă se pierde şi o porţiune mare din rădăcină, dintele nu mai poate fi recuperat şi se va practica extracţia.
Alteori, dinţii nu prezintă lipsă de substanţă, însă pot să fie luxaţi, astfel că suferinţa se va transmite la nivelul ligamentelor parodontale.
In situaţii de traumatism sever, dintele este avulsionat, expulzat de la nivelul alveolei dentare.
Oricare ar fi situaţia, dintele ce a suferit un traumatism trebuie păstrat, în salivă, sub limbă, în ser fiziologic sau chiar apă, până când ajungem la medicul stomatolog.
Dinţii sunt structuri ce aparţin cavităţii orale şi îndeplinesc o serie de roluri importante pentru sănătatea organismului.
