Antibiograma. Utilitatea în stomatologie


Forme clinice ale gingivitelor

Gingivita este o afectiune inflamatorie a gingiei care poate fi cauzata de acumularea bacteriilor plaque-ului si tartrului pe dinti si gingii. Daca nu este tratata, gingivita poate progresa si poate duce la aparitia bolii parodontale, care poate duce la pierderea dintilor.

Antibiograma este un test utilizat pentru a determina sensibilitatea bacteriilor la diferite antibiotice. În stomatologie, această metodă este importantă pentru a ajuta la determinarea tratamentului adecvat pentru infecțiile gurii, cum ar fi cariile sau gingivita.

Infecțiile bucale pot fi cauzate de o varietate de bacterii, fiecare având o sensibilitate unică la diferite antibiotice. Fără o evaluare adecvată a sensibilității bacteriilor, tratamentul cu antibiotice poate fi ineficient sau poate chiar să agraveze situația prin dezvoltarea de bacterii rezistente la antibiotice.

Antibiograma implică colectarea de probe de la locul infecției și cultivarea acestora într-un mediu special. Apoi, diferite antibiotice sunt adăugate la cultură pentru a determina care dintre acestea sunt eficiente împotriva bacteriilor prezente. Rezultatele acestui test sunt apoi utilizate pentru a selecta cel mai potrivit tratament cu antibiotice.

În stomatologie, antibiograma poate fi utilizată în cazul infecțiilor din cavitatea bucală, cum ar fi cariile sau gingivita, precum și în cazul altor probleme, cum ar fi abcesele dentare sau infecțiile din maxilare. De asemenea, poate fi util în cazul pacienților cu o istorie de reacții adverse la antibiotice sau a celor care au bacterii rezistente la antibiotice.

În concluzie, antibiograma este un test important în stomatologie, care poate ajuta la determinarea tratamentului adecvat pentru infecțiile gurii. Acesta poate contribui la prevenirea dezvoltării de bacterii rezistente la antibiotice și la optimizarea tratamentului pentru pacienți. Este important ca dentistul să efectueze acest test atunci când se suspectează o infecție bucală pentru a asigura un tratament eficient și sigur.

Exista mai multe forme clinice ale gingivitelor, inclusiv:

  1. Gingivita marginala acuta: aceasta este cea mai comuna forma de gingivita si se caracterizeaza prin inflamatie rosie, umflare si sangerare gingivala la nivelul marginii gingiei.

  2. Gingivita necrotizanta: aceasta forma de gingivita este caracterizata prin aparitia de leziuni necrozante (moarte tesutului) pe gingii si poate fi cauzata de bacterii precum fusobacterium necrophorum sau prevotella intermedia.

  3. Gingivita pigmentata: aceasta forma de gingivita este cauzata de acumularea de pigmenti in tesutul gingival si se manifesta prin aparitia de pete maronii sau negre pe gingii.

  4. Gingivita herpetica: aceasta forma de gingivita este cauzata de virusul herpes simplex si se manifesta prin aparitia de vezicule dureroase si inflamatie gingivala.

  5. Gingivita gravidica: aceasta forma de gingivita se dezvolta in timpul sarcinii si poate fi cauzata de schimbari hormonale care afecteaza reactia gingiilor la bacterii.

Tratamentul pentru gingivita poate include curatarea profesionala a dintilor, igiena orala adecvata acasa si, in unele cazuri, tratamente medicamentoase. Este important sa se acorde atentie semnelor de gingivita si sa se consulte un dentist pentru un tratament adecvat si prevenirea progresarii bolii.

In concluzie, gingivita poate avea mai multe forme clinice, fiecare cu simptome si tratamente specifice. Este important sa se acorde atentie semnelor de gingivita si sa se consulte un dentist pentru un diagnostic si tratament adecvat.

Factori determinanți

Gingiile sunt ţesuturi roz, aderente de coletul dinţilor, ce le asigură, alături de osul alveolar, ancorarea la nivelul arcadelor. Textura lor este una fermă, de coajă de portocală, în condiţii de sănătate a cavităţii orale.

Gingivita se produce atunci când gingiile suferă un proces de inflamaţie, consecutiv factorilor nocivi răspândiţi pretutindeni în cavitatea orală. O serie dintre aceştia vor fi prezentaţi mai jos:

  • Alimente sau corpuri dure, ce lezează gingia – efectul este tranzitor, după îndepărtarea stimulului, gingia îşi va reveni în decurs de câteva zile

  • Placa bacteriană – este o structură galben-gri care aderă ferm de dinţi şi conţine bacterii învelite într-o matrice de proteine salivare şi zaharide. Ea nu poate fi îndepărtată prin clătire cu apă, ci doar prin periaj mecanic sau alte mijloace auxiliare.

Gingia aparent sanatoasă prezintă, de obicei, un strat subţire, aderent de placă, format din câteva rânduri de celule. Gingivita şi, mai târziu, parodontita cronică a adultului sunt asociate cu un strat de placă bacteriană mai gros.

Gingivitele cronice

Sunt induse de placa dentară şi sunt omniprezente, deoarece limita de demarcaţie dintre gingia normală şi gingivită este greu de stabilit. Gingivita stabilizată se manifestă la 1-3 săptămâni de la acumularea de placă şi poate persista ani de zile fără să progreseze. Limita gingivală poate să se deplaseze spre rădăcină, ca o consecinţă a acumulării de placă, formându-se astfel punga gingivală.

Gingivita ulcero-necrotică

Este o inflamaţie dureroasă a gingiei care evoluează rapid şi care se poate acutiza sau croniciza. Alături de gingivitele cronice, gingivita ulcero-necrotică este una din cele mai frecvente boli gingivale.

Boala apare mai frecvent la persoanele tinere, fumătoare, cu igiena orală slabă sau deficitară care favorizează formarea plăcii bacteriene. Factorii locali şi generali care favorizează gingivitele ulcero-necrotice, pe lânga placa bacteriană, o gingivită preexistentă sau predispoziţie genetică sunt:

  • igiena locală nesatisfăcătoare

  • prezenţa unor zone care reţin placa bacteriană

  • sănătatea precară,

  • oboseala sau stressul psihic,

  • fumat

  • vârsta

Simptomele clinice sunt:

  • durerea, ca prim simptom;

  • necroză şi ulceraţie;

  • halenă

Prevenție

Prevenirea gingivitei este esentiala pentru a evita progresarea acesteia si aparitia complicatiilor. Principalele metode de prevenire a gingivitei sunt:

  1. Igiena orala corecta: aceasta include periajul dintilor de doua ori pe zi cu pasta de dinti si folosirea atei dentare pentru a elimina resturile alimentare din spatiile interdentare.

  2. Vizite regulate la dentist: aceste vizite sunt importante pentru monitorizarea starii gingiilor si pentru curatarea profesionala a dintilor si gingiilor.

  3. Alimentatie sanatoasa: evitarea alimentelor bogate in zahar si carbohidrati rafinati poate ajuta la prevenirea acumularii bacteriilor in gura.

  4. Stoparea fumatului: fumatul poate cauza inflamatie gingivala si poate reduce eficacitatea tratamentului pentru gingivita.

  5. Stres management: stresul poate avea un impact negativ asupra sistemului imunitar si poate agrava simptomele gingivitei.

Pe lângă utilizarea în stomatologie, antibiograma este folosită și în alte domenii medicale, cum ar fi medicina generală sau chirurgie. De exemplu, în cazul infecțiilor sistemice, cum ar fi pneumonii sau infecții urinare, antibiograma poate ajuta la determinarea tratamentului adecvat pentru a preveni răspândirea infecției și pentru a optimiza tratamentul.

Este important de menționat că antibiograma nu este un test standard pentru fiecare pacient cu o infecție.

În unele cazuri, tratamentul cu antibiotice poate fi determinat fără a efectua acest test, dar în cazurile complexe sau atunci când sunt prezente probleme specifice, antibiograma poate fi necesară.

În plus, antibiograma nu este un test definitiv și poate fi necesar să se efectueze mai multe teste pentru a determina cel mai potrivit tratament. De asemenea, este important de menționat că tratamentul cu antibiotice nu ar trebui să fie singurul tratament utilizat pentru infecțiile bucale.

Alte terapii, cum ar fi igienea orală adecvată, aplicarea de pastă de dinți cu fluoro, sau utilizarea de antiseptice bucale, pot fi necesare pentru a preveni recidiva infecției.

În concluzie, antibiograma este un test util și important în stomatologie și în alte domenii medicale, care poate ajuta la determinarea tratamentului adecvat pentru infecțiile bacteriene. Este important ca medicii să evalueze cu atenție fiecare caz în parte pentru a determina dacă este necesară efectuarea acestui test și pentru a optimiza tratamentul pentru fiecare pacient în parte.

Este important sa se abordeze gingivita la primele semne si sa se consulte un dentist pentru un tratament adecvat. Tratarea gingivitei la timp poate preveni progresarea acesteia si poate ajuta la mentinerea sanatatii gingiilor si a dintilor.

În concluzie, gingivita este o afectiune comuna care poate avea mai multe forme clinice si poate progresa daca nu este tratata la timp. Prevenirea gingivitei poate fi realizata prin igiena orala corecta, vizite regulate la dentist, alimentatie sanatoasa, stoparea fumatului si managementul stresului. Tratarea gingivitei la timp poate preveni progresarea acesteia si poate ajuta la mentinerea sanatatii gingiilor si a dintilor.

Tratament

Tratamentul constă în detartraj si igienizare orală. Se recomandă clătiri bucale cu apă de gură de 2 ori pe zi.

Alte tipuri de gingivite sunt:

Gingivita de pubertate

Modificările şi activitatea hormonalăintensă de la vârsta pubertăţii induc schimbări şi la nivel gingival. Aceste modificări dispar în momentul în care activitatea hormonală se reduce în intensitate.

Gingivita de sarcină

Este una din cele mai frecvente patologii dentare cu care se confruntă femeile gravide şi evolează fără complicaţii. După naştere, aceasta remite. Afectează aproximativ 50% dintre viitoarele mame care acuză sângerare în timpul masticaţiei. Gingiile îşi pierd culoarea rozalie normală şi devin roşii, inflamate şi automat mai moi. La atingere, se poate aprecia consistenţa modificată dar de asemenea şi un grad de sensibilitate crescut.

Gingivita menstruală şi intermenstruală

Apare mai rar decât celelalte tipuri de gingivite şi remite după 2-3 zile.

Gingivita secundară anticoncepţionalelor

Apare la femeile care iau anticoncepţionale. In cazul în care simptomele nu remit după câteva zile în condiţiile unei bune igiene orale, se recomandă consultul de specialitate, în vederea modificării medicamentelor sau chiar întreruperea acestora.