coloratii intrinseci
Coloraţiile inestetice ale dinţilor sau discromiile Dintele este alcătuit din stratul de smalţ, dentină şi pulpa dentară. Fiecare dintre aceste componente are proprietatea de a dispersa şi reflecta lumina într-un mod diferit. Datorită acestor proprietăţi optice dar şi a faptului că structura dentară se modifică odată cu înaintarea în vârstă, dinţii pot să devină mai gălbui în timp. Discromia este un termen care se referă la alterarea culorii unui dinte sau a unui număr limitat de unităţi dentare. Apar astfel diferenţe între nuanţele a doi dinţi alăturaţi, situaţie inestetică ce poate avea un impact psihologic mare asupra pacientului. Culoarea dentară se defineşte prin 3 parametri : nuanţa : este cea care dă tenta de bază sau lungimea de undă a culorii saturaţia : reprezintă cantitatea de pigment dintr-o anumită nuanţă luminozitatea : proprietatea de a permite luminii să treacă prin structura dentară. Discromiile sau discoloraţiile dentare pot fi de două tipuri, externe, atunci când este afectat doar smalţul şi se datorează factorilor externi precum substanţele şi alimentele cromogene ingerate de către pacient sau interne, care interesează straturile profunde şi are ca punct de plecare procesele ce au loc la nivelul dentinei şi pulpei. Discromiile extrinseci După cum am menţionat, acest tip de discromii intersează stratul extern de substanţă dură dentară adică smalţul şi pot fi cauzate de ingestia de medicamente sau alimente cromogene. Protocolul de tratament în cazul apariţiei discromiilor extrinseci include detartrajul şi periajul profesional, efectuate de către medicul stomatolog, prin utilizarea unor paste de dinţi mai abrazive. Este bine de ştiut că dacă pacientul nu înlătură din alimentaţie factorii care au dus la pigmentarea dinţilor, acestea vor reapărea la scurt timp. Factori cromogeni Tartrul : este responsabil de generarea unor coloraţii gălbui Apa de gură cu clorhexidină : după utilizarea îndelungată a apei de gură cu clorhexidină studiile indică apariţia de pete pigmentare maronii […]

Coloratiile inestetice ale dintilor sau discromiile


diabet 2-min
Efectele diabetului asupra sănătăţii orale a pacientului Diabetul reprezintă o afecţiune în care organismul pacientului nu reuşeşte să producă insulină sau există o rezistenţă a celulelor la acţiunea insulinei produsă în cantităţi normale către pancreas. Afectează un procent extins din populaţie şi uneori, pacientul nu are la cunoştinţă faptul că suferă de această boală. In urma ingestiei alimentelor se produce prin descompunere glucoză, necesară obţinerii energiei dar şi funcţionării celulei neuronale. Intrarea glucozei în celule pentru a constitui sursă de hrană se face prin intermediul insulinei. Lipsa acestui hormon din organism sau probleme la nivel de receptare duc la dereglări care afectează întreg organismul. Manifestări ale diabetului în stomatologie Unele semne şi condiţii regăsite în cavitatea orală pot duce la suspiciunea de diabet, fără însă a fi factori determinanţi ai acestuia. Dacă pacientul prezintă unele din semnele următoare şi nu ştie dacă suferă de diabet, acesta poate fi îndrumat pentru investigaţii suplimentare : Sângerări prelungite în urma extracţiilor Uscăciunea mucoaselor : se mai numeşte şi xerostomie şi este determinată de o producţie insuficientă de salivă. Efectele xerostomiei sunt numeroase, între ele numărându-se iritaţii, apariţia de carii, afte recurente si probleme la deglutiţie şi vorbire. Infecţii repetate ale mucoaselor : sistemul imun de apărare împotriva microbilor şi bacteriilor este afectat. Autoapărarea nu mai funcţionează la capacitatea optimă şi riscul de infecţii creşte considerabil Parodontită ce progresează rapid : pierderea ataşamentului osos al dintelui poartă numele de parodontită. Gingia şi osul subiacent se retrag într-un ritm accelerat, neconcordant cu vârsta. In urma retracţiei gingivale şi a resorbţiei osoase, papila interdentară va avea o poziţie mai joasă, cu apariţia de zone negre sub punctele de contact. De asemenea, pacientul va percepe o mobilitate anormală odată cu expunerea unei suprafeţe tot mai mari din dinte. Prin anamneză, chestionarul medical de la debutul consultaţiei, medicul va obţine informaţii despre […]

Efectele diabetului asupra sanatatii orale a pacientului


anamneza
Anamneza, examinările clinice şi complementare din cabinetul stomatologic Ansamblul antecedentelor medicale si stomatologice raportate de pacient in cursul interogatoriului/chestionarului medical sau asocierii celor doua procedee. Anamneza contine: motivul prezentarii pacientului, istoricul bolii, antecedente heredo-colaterale (generale si ale aparatului oro-maxilar), antecedente personale generale (fiziologice si patologice), antecedente personale locale (principalele leziuni odontale, extractii, semne de parodontopatie, tratamente stomatologice, parafunctii, obiceiuri vicioase). Intotdeauna, prima şedinţă din cadrul cabinetului de medicină dentară este dedicată cunoaşterii, obţinerii a cât mai multe informaţii menite să uşureze paşii următori ai terapiei. Anamneza este chestionarul prin care medicul stomatolog se familiarizează cu afecţiunile pacientului dar şi cu dorinţele pe care acesta le are în legătură cu planul de tratament. Deşi poate părea inutil sau plictisitor pentru pacient, cantitatea de informaţii dobândite prin acest chestionar medical facilitează comunicarea ulterioară şi atingerea unui punct comun terapeutic. Informaţiile obţinute prin anamneză Date generale despre pacient: vârsta, locul de muncă şi nivelul de trai sunt informaţii care ne pot orienta spre anumite patologii. Vârsta înaintată se poate asocia cu boala parodontală sau afecţiuni generale ce impun o altă conduită terapiei stomatologice, iar unele meserii ce implică utilizarea de prafuri sau pudre pot avea efect de abrazie asupra dinţilor. Informaţiile despre frecvenţa periajului şi tipul de periuţă de dinţi utilizată oferă indicii despre statusul igienei dentare a pacientului, corelat mai apoi cu rezultatele examenului endobucal. Motivul prezentării : de multe ori doleanţele pacienţilor pot fi diferite de cele ale medicului stomatolog. Astfel, motivele prezentării pot fi durerea,sângerarea, dificultăţi la masticaţie, deglutiţie sau cauze estetice. Alteori pacientul poate fi deranjat de o mobilitate anormală dentară sau doreşte doar un control de rutină, pentru a preveni sau depista în faze incipiente patologiile orale. Istoricul bolii : pacientul va da informaţii despre debutul bolii ce l-a indrumat spre medicul stomatolog şi, dacă se asociază cu durere, va explica […]

Anamneza



f98f419b7f2469865ac86d97045bfb52
Abordarea pacienţilor cu sindromul Down Medicul dentist are datoria de a trata fiecare pacient, în măsura abilităţilor profesionale şi a mijloacelor tehnice. Insoţitorii pacienţilor care prezintă diferite forme de handicap nu trebuie să neglijeze igiena orală a acestora, având în vedere că numeroase patologii generale au ca punct de plecare cavitatea bucală. Trisomia 21 sau sindromul Down este o anomalie caracterizată de existanţa în plus a unui singur cromozom în structura ADN-ului. Nu este o patologie care se poate preveni, are o incidenţă care creşte exponenţial cu vârsta mamei şi prezintă unele trăsături distincte : Facies : faţa este mică şi rotundă iar la nivelul ochilor se regăseşte aspectul oblic, mongoloid al pleoapelor Gatul : este scurt şi lat La naştere, pot fi depistate malformaţii cardiace, oculare, digestive sau ortopedice. Pacienţii cu sindromul Down prezintă un grad variabil de retard Pacienţii care prezintă acest sindrom sunt de obicei cooperanţi, liniştiţi, calzi şi entuziaşti. Medicul stomatolog va explica lent, clar şi cu cuvinte simple, pe înţelesul pacientului, toate procedurile terapeutice. Implicaţii în stomatologie Insoţitorii pacienţilor cu trisomie 21 trebuie să aibă în vedere unele particularităţi ale bolii ce pot interfera cu tratamentul stomatologic, pentru a-l informa pe medic, în vederea adaptării planului şi a mijloacelor de tratament. Deficienţa de auz – este prezentă în majoritatea cazurilor de sindrom Down. Dacă în unele situaţii este compensată prin purtarea unui aparat auditiv, în cazul în care acesta nu există trebuie evitate zgomotele puternice, ce pot acoperi vocea medicului. De asemenea, se insistă pe menţinerea unui contact vizual atunci când este posibil, pentru a avea un feed-back constant din partea pacientului. Parodontita – reprezintă resorbţia osului alveolar, distrucţia accelerată a ţesutului dur urmată de pierderea dinţilor. Este cea mai frecventă patologie dentară care poate să apară la un pacient cu sindrom Down. Formele agresive de parodontită se […]

Abordarea pacienţilor cu sindromul Down


Cum periem dintii corect
Cum periem dintii corect? Implicatii Un aspect îngrijit al dinţilor este o caracteristică pe care majoritatea pacienţilor şi-o doresc. Toate tratamentele dentare realizate în cabinetul stomatologic, fie că sunt de restaurare sau de profilaxie, trebuie completate de un protocol de igienă riguroasă din partea pacientului.  Aceasta va duce la menţinerea rezultatelor şi prevenirea recidivelor. Cariile şi patologia gingivală, responsabile de pierderea dinţilor, pot fi prevenite prin respectarea unei igiene corespunzătoare, efectuată corect. Sfaturile date de către medicul stomatolog vor înlătura obiceiurile vicioase. Sfaturi pentru un periaj corect Chiar dacă pacienţii susţin că îşi periază dinţii în mod regulat, tehnica  şi mijloacele sunt de asemenea importante pentru obţinerea rezultatelor dorite. ·         Tipul de periuţă de dinţi : Indiferent că este vorba despre o perie clasică sau una electrică, este important ca perii acesteia să fie fini, moi, pentru a nu agresa smalţul dentar. Chiar dacă perii duri dau senzaţia de înlăturare a plăcii într-o manieră mai eficientă, de fapt, smalţul este agresat şi structura prismatică dură va suferi modificări ca vor concura pentru augmentarea cantităţii de placă dentară. ·         Periajul după fiecare masă : Atacul bacterian începe la scurt timp după ingerarea alimentelor. Pentru a înlătura efectele nocive, periajul dentar ar trebui efectuat imediat după masă. Se consideră că eficienţa igienei dentare efectuată doar prin periaj clasic este de maxim 30%, având în vedere că spaţiile interdentare şi mucoasele orale pot să conţină cantităţi crescute de patogeni. Periuţele interdentare şi apa de gură vin în ajutorul periajului clasic, completându-l. ·         Inlocuirea periuţei dentare : În mod normal, la fiecare 3 luni periuţa de dinţi trebuie înlocuită datorită incărcării bacteriene. Dacă, în acest interval, observăm ca perii acesteia s-au deteriorat, înlocuirea se va face mai repede. O periuţă de dinţi complet funcţională ne ajută în menţinerea unei igiene optime. ·         Presiunea aplicată în timpul periajului : […]

Cum periem dintii corect? Implicatii


incisivii centrali, laterali si caninii
Incisivii centrali, laterali si caninii. Importanţa zonei anterioare. Zona anterioară a cavităţii bucale cuprinde incisivii centrali, laterali si caninii. Este o regiune de maxim interes estetic, fiind prima arie vizibilă în timpul vorbirii şi surâsului. Având un grad de expunere ridicat, zona anterioară este frecvent sediul unor traumatisme sau accidente ce produc modificări care afectează funcţionalitatea dar şi estetica. Pentru a reda cât mai aproape de natural aspectul estetic trebuie respectate următoarele criterii: ·         Forma dintelui : Simetria, aspectul în oglindă al unităţilor dentare este cheia pentru o estetică crescută. Forma diferă de la pacient la pacient, în concordanţă cu vârsta, sexul şi forma feţei. Conturul mai rojunjit este caracteristic femeilor, pe când cel pătrat sau dreptunghiular este tipic pentru sexul masculin. Pe măsura înaintării în vârstă, dinţii îşi reduc din înalţime şi devin mai apropiaţi, prin transformarea punctelor de contact în suprafeţe. ·         Luminozitatea : Structura prismatică a smalţului are capacitatea de a absorbi şi relfecta lumina într-un mod particular, ce conferă dinţilor strălucirea caracteristică. Materialele compozite încearcă să confere dinţilor, în special celor frontali, luminozitatea comparabilă cu cea a dinţilor naturali, prin combinaţii de nuanţe şi consistenţe diferite. ·         Saturaţia : Este caracteristica responsabilă de cantitatea de pigment din culoarea folosită pentru obturare. ·         Culoarea : Reprezintă nuanţa dintelui. Se alege folosind chei de culori standardizate. Prin compararea culorii dentare cu cea a cheii, se facilitează alegerea nuanţei potrivite de compozit. Modalităţi de realizare a obturaţiei dintilor frontali Fiind zona expusă cel mai frecvent în timpul actelor funcţionale, dinţii frontali beneficiază de tratamente complexe, fiind impusă o rigurozitate mai mare în comparaţie cu cea cerută de dinţii laterali. Obturaţiile se pot realiza direct, în cabinet, sau cu implicarea laboratorului de tehnică dentară. ·         Compozit aplicat direct pe suprafeţele dentare : Medicul stomatolog va utiliza diferitele nuanţe de compozit şi tehnici individualizare fiecărui caz pentru […]

Incisivii centrali, laterali si caninii. Importanta zonei anterioare.



dureri de dinti
Dureri de dinti cauzate de procesele carioase Caria reprezintă un proces cronic, distructiv, infecţios ce afectează suprafaţa dentară. Suntem expuşi, în fiecare zi, riscului de a dezvolta leziuni carioase, prin alimentele pe care le consumăm, gradul de respectare al igienei sau particularităţi ale organismului. Etapele evoluţiei carioase Demineralizarea: Smaltul este alcătuit din prisme de hidroxiapatită, substanţă care este susceptibilă la atacul acid şi la cel bacterian. Prima manifestare în cazul unei leziuni casrioase este dată de apariţia petelor albe, cretoase, mate, pe oricare dintre suprafeţele dentare. Acest proces reprezintă demineralizarea, când ionii de Calciu se desprind din prismele de smalţ, permiţând bacteriilor să îşi exercite efectul distructiv. Apariţia de leziuni la nivelul smalţului : sunt mici depresiuni apărute în smalţ, decelabile la palparea cu sonda dar şi prin inspecţie vizuală. Pot să aibă o culoare brună. Apariţia de leziuni la nivel dentinar : dentina este stratul de ţesut dentar regăsit sub smalţ, unde apar terminaţiile nervoase ale pulpei dentare, responsabile de sensibilitatea dentară. Odată ajuns în dentină, orice proces carios evoluează mai rapid, datorită mineralizării mai slabe a acestuia. Dacă pacientul are o susceptibilitate crescută de a dezvolta leziuni carioase, prin factorii favorizanţi regăsiţi în cavitatea orală, caria va ajunge destul de repede la nivelul camerei pulpare. Interesarea camerei pulpare : durerile se acutizează iar prin îndepărtarea procesului carios se ajunge la nivelul camerei pulpare. Tratament Tratamentul din această etapă îl reprezintă pulpectomia, adică îndepărtarea nervului din canalele radiculare şi camera pulpară. Durerea datorată proceselor carioase se poate manifesta în moduri variate, de la sensibilitate, declanşată de consumul unor alimente cu temperaturi extreme, până la manifestări dure, ce trezesc pacientul din somn. Tipuri de sensibilitate dentară Hiperestezia dentinară  Apare în cazul proceselor carioase profunde dar care nu ating camera pulpară. In acest stadiu, durerea apare la dulce, rece, niciodată spontan şi cedează la […]

Dureri de dinti cauzate de procesele carioase. Tratament


determinarea riscului carios
Determinarea riscului carios al pacienţilor Caria dentară este un proces infecţios dat de bacteriile care se dezvoltă la nivelul cavităţii orale. Urmările apariţiei de carii sunt multiple şi nu afectează pacienţii în acelaşi mod. Cele mai importante anifestări ale cariei dentare sunt următoarele : Durere : un proces infecţios profund va atinge terminaţiile nervoase ale celulelor pulpare, generând durere cuantificată printr-o uşoară jenă sau chiar sensibilitate marcată, ce interacţionează cu desfăşurarea activităţilor de zi cu zi. Prejudiciu estetic : prin lipsa de substanţă sau petele închise la culoare, pacientul este deranjat de aspectul fizionomic generat de carii. Retenţie alimentară : în timpul mesei, alimentele consumate pot fi retenţionate în cavităţile carioase, producând jenă şi halenă (mirosul neplăcut al gurii). Patologii ocluzale : caria dentară modifică raporturile normale de ocluzie iar aceste schimbări vor fi transmise articulaţiei temporo-mandibulare, structură responsabilă de echilibrul interarcadic şi receptarea şocurilor masticatorii. Suferinţa articulaţiei temporo-mandibulare se cuantifică prin dureri, limitarea deschiderii gurii sau blocaje articulare. Afectarea proceselor de masticaţie şi deglutiţie : o jenă sau o durere vor duce la mestecarea insuficientă a alimentelor, care vor ajunge în stomac prezentând dimensiuni crescute, afectând procesul digestiei. Determinarea carioreceptivităţii pacienţilor înseamnă stabilirea riscului individual de a dezvolta carii. Acesta se stabileşte în primele şedinţe de către medicul stomatolog şi are rolul de a calcula frecvenţa cu care pacientul ar trebui să fie chemat la controale. Intervalul poate varia de la 3 la 12 luni, în funcţie de predispoziţia pacienţilor de a dezvolta carii. Riscul carios poate fi influenţat în mare parte de fiecare pacient. Dacă aceştia cooperează, prin modificarea unor obiceiuri, riscul carios poate fi redus semnificativ. Factori care pot influenţa carioreceptivitatea individuală Alimentaţia: dieta bogată în zaharuri creşte incidenţa cariilor, conferind bacteriilor hrană pentru a se dezvolta şi a coloniza noi suprafeţe dentare. Numărul de gustări între mese are de asemenea un rol […]

Determinarea riscului carios al pacientilor


limba geografica
Limba geografica. Glosita benignă Limba geografica sau glosita benigna migratorie este o conditie benigna care apare foarte rar, la 2-3% din populatie. Desi zona afectata de obicei este limba, totusi si alte regiuni ale mucoasei pot fi afectate. Apare mai des la pacientii cu psoriazis si limba fisurata. A primit numele de limba geografica de la faptul că modelul de pe suprafaţa limbii sugerează o hartă cu zone neuniforme – unele în relief (pot fi rosiatice si/sau cu mucus), altele plate. Cum apar aceste… forme de relief? La un moment dat, pe anumite zone ale limbii se produc pierderi (reduse) de papile. Aceste suprafeţele plate, “dezgolite”, sunt cele care receptează mai intens gustul alimentelor, arsura, iuţeala etc. Se poate asocia uneori cu: – stresul sau consumul lactatelor; – aspect fisurat lingual – manifestari de atopie   Patogenie si cauze Cauza aparitiei limbii geografice nu este certa. Sunt însă „suspectate” ereditatea şi carenţele de vitamine din complexul B în organism.   Semne si simptome Limba geografica poate afecta toate grupurile de varsta dar predomina la adulti. Desi in cele mai multe cazuri pacientii sunt asimptomatici, totusii unii raporteaza sensibilitate la alimente fierbinti sau condimentate. La ingerarea alimentelor calde sau iuti pacientii pot prezenta senzatie de arsura sau iritatie a limbii.   Diagnostic Nu este necesara terapia deoarece conditia este benigna si aparent asimptomatică. Diagnosticul diferențial se face cu urmatoarele afeciuni: arsurile chimice, cancerul mucoasei orale, candidoza, stomatita de contact, limba fisurata, placi de psoriazis. Tratament Nu este o boala contagioasa si nu se transforma in cancer si poate sa dureze luni sau chiar ani. Nu exista un leac sigur, de cele mai multe ori aceasta boala dispare de la sine.   Recomandări Aportul de suplimente pe baza de zinc si Vitamina B sau sau cel de alimente bogate in aceste elemente, […]

Limba geografica. Glosita benignă



eroziuni dentare
Eroziuni dentare. Leziuni necarioase cu lipsă de substanţă.   Integritatea structurilor dentare este o condiţie responsabilă de estetica orală. Dinţii cu contururi simetrice, continue, armonioase, conferă arcadei un aspect plăcut, dorit de toată lumea. Există numeroşi factori care pot periclita estetica dentară, majoritatea regăsindu-se în obiceiurile şi alimentaţia de zi cu zi. Leziunile cu minus de substanţă pot fi de origine carioasă sau necarioasă. Ultimele dintre acestea se datorează unor parafuncţii sau obiceiuri vicioase care duc, în timp, la pierderi de smalţ sau chiar dentină. O importantă leziune cu minus de substanţă, regăsită frecvent în rândul pacienţilor este reprezentată de eroziunea dentară. Eroziunea este procesul prin care prismele de smalţ se detaşează în urma acţiunii chimice a substanţelor introduse în cavitatea orală. Cauzele eroziunilor dentare Factori extrinseci : Alimentele cu pH scăzut : băuturile acidulate şi fructele pot produce degradarea smalţului. In general sunt incriminate acelea ce prezintă o valoare a pH-ului sub 7. Smalţul este stratul dentar extern, vizibil în cavitatea orală şi cu o susceptibilitate crescută la schimbările locale. Acizii conţinuţi de alimentele cu pH scăzut vor acţiona la nivelul smalţului, ramolindu-l. dintre agenţii incriminaţi în eroziunea smalţului amintim : merele, căpşunii, tomatele, vinul, sucurile naturale (din lămâie, portocale, mere) şi băuturile acidulate. Factori intrinseci : Tulburările gastrice :regurgitările, voma, refluxul gastro-esofagian sau bulimia reprezintă patologii care implică reîntoarcerea bolului alimentar digerat sau a sucului gastric în cavitatea orală. La nivelul stomacului, în timpul digestiei, se secretă o cantitate considerabilă de suc gastric, cu pH scăzut, necesar procesării alimentelor. Reîntors în cavitatea orală, datorită diverselor afecţiuni generale, sucul gastric irită atât mucoasele bucale cât şi suprafaţa internă a dinţilor, ducând la eroziunea smalţului. Cum recunoaştem un dinte ce prezintă eroziune ? Aspectul tern, lipsit de strălucire al dintelui: smalţul este organizat în prisme cu orientare variată, pentru a capta şi transmite lumina diferit şi […]

Eroziuni dentare. Leziuni necarioase.


coroana semifizionomica
Coroana semifizionomica. Caracteristici. Indicatii Tratamentele protetice se efectuează cu o mare frecvenţă în cabinetele de medicină dentară. Fiind tratamente complexe de înlocuire sau restaurare a dinţilor absenţi sau afectaţi de procese distructive, lucrările protetice pot fi realizate dintr-o multitudine de materiale, utilizând tehnici variate. Indicaţiile coroanelor dentare Dinţi cu leziuni carioase sau necarioase care nu mai pot beneficia de tratament conservativ : materialele de obturaţie au limitele lor, astfel că în cazul distrucţiilor mari, deficitul de substanţă nu mai poate fi acoperit încât să se asigure o integrare funcţională şi o rezistenţă bune. Discromii: defectele estetice pot fi corectate prin aplicarea de coroane sau faţete protetice Malpoziţii: dinţii care prezintă modificări uşoare de poziţie pentru care pacientul, din diferite considerente, nu doreşte îndreptarea ortodontică, pot fi corectaţi prin coroane. În funcţie de dezideratele tratamentului stomatologic şi de posibilităţile finaciare ale pacientului, coroanele realizate în cabinetul de medicină dentară pot fi nefizionomice, semifizionomice şi total fizinionomice. Coroanele semifizionomice După cum şi numele o sugerează, coroanele de acest tip au o componentă metalică, nefizionomică şi una estetică, reprezentată de acrilat, ceramică sau compozit. Porţiunea metalică este acoperită doar parţial de către cea estetică. Metalul are următoarele caracteristici : Poate fi aliaj nobil sau nenobil Rezistenţă : asigură duritatea şi durabilitatea în timp a lucrării protetice Biocompatibilitate : nu produce prejudicii ţesuturilor din jur Variantă economă : preţul unei lucrări cu conţinut de metal este mult mai scăzut decât al uneia integral ceramice. Estetică scăzută : porţiunea metalică poate fi văzută direct în cavitatea orală sau poate transpare prin stratul subţire de ceramică cu care este placat. Coroanele semifizionomice reprezintă tipul de lucrări protetice în care componenta ceramică o acoperă doar parţial pe cea metalică, în cavitatea orală fiind vizibile ambele, într-o măsură diferită. Coroanele semifizionomice pentru dinţii frontali Dinţii frontali sunt caracterizaţi de 4 suprafeţe ( una vestibulară, […]

Coroana semifizionomica. Caracteristici. Indicaţii


tratament de canal
Tratament de canal. Materiale utilizate in endodontie Tratamentul endodontic este o procedură complexă menită să păstreze sănătatea parodontală. Are ca obiectiv extirparea pulpei din camera pulpară şi din canalele dentare, urmată de sigilarea acestora cu ajutorul diferitelor materiale şi tehnici. Pulpa dentară se regăseşte în stratul imediat de sub dentină, atât la nivel coronar cât şi radicular şi are rol în a menţine vitalitatea dinţilor. Indicaţii de extirpare a pulpei dentare Sensibilitate dureroasă : pacientul se poate prezenta la cabinetul de medicină dentară cu simptomatologie dureroasă. Aceasta poate fi constantă sau prezentă doar în timpul consumului de substanţe dulci sau lichide la temperaturi extreme (foarte cald sau foarte rece). Durerea poate fi de intensitatea uşoară sau poate chiar să trezească pacientul din somn. Toate acestea sunt semne care orientează medicul spre diagnosticul final. Procese carioase care au deschis camera pulpară : comunicarea camerei pulpare cu exteriorul produce infectarea la acest nivel a dintelui, astfel că se impune curăţarea minuţioasă pentru a preveni complicaţiile septice. Forţe ocluzale anormale : presiuni suplimentare constante, chiar şi de intensitate mică asupra unor unităţi dentare duc la traumatizarea parodonţiului, care va răspunde prin inflamaţie ce afectează corticala osoasă. Hipersensibilitate în urma preparării dinţilor pentru piesele protetice : dacă dinţii sunt preparaţi excesiv în vederea aplicării unor lucrări protetice, aceştia pot dezvolta sensibilitate. De aceea, în anumite situaţii medicul stomatolog poate considera benefic tratamentul endodontic înaintea celui protetic. Fistulă, tumefacţie : sunt semne care sugerează un focar de infecţie. Sub anestezie locală, medicul stomatolog va deschide camera pulpară iar apoi va începe procedurile de extirpare a nervului, a pulpei dentare. La final, atât porţiunea radiculară cât şi ce coronară vor fi obturare, sigilate, pentru a se preveni pătrunderea bacteriană. Materiale utilizate în preparaţia de canal Pentru extirparea integrală a nervului este nevoie de o bună irigaţie a canalelor dentare. Hipocloritul de […]

Tratament de canal. Materiale utilizate