incisivii centrali, laterali si caninii
Incisivii centrali, laterali si caninii. Importanţa zonei anterioare. Zona anterioară a cavităţii bucale cuprinde incisivii centrali, laterali si caninii. Este o regiune de maxim interes estetic, fiind prima arie vizibilă în timpul vorbirii şi surâsului. Având un grad de expunere ridicat, zona anterioară este frecvent sediul unor traumatisme sau accidente ce produc modificări care afectează funcţionalitatea dar şi estetica. Pentru a reda cât mai aproape de natural aspectul estetic trebuie respectate următoarele criterii: ·         Forma dintelui : Simetria, aspectul în oglindă al unităţilor dentare este cheia pentru o estetică crescută. Forma diferă de la pacient la pacient, în concordanţă cu vârsta, sexul şi forma feţei. Conturul mai rojunjit este caracteristic femeilor, pe când cel pătrat sau dreptunghiular este tipic pentru sexul masculin. Pe măsura înaintării în vârstă, dinţii îşi reduc din înalţime şi devin mai apropiaţi, prin transformarea punctelor de contact în suprafeţe. ·         Luminozitatea : Structura prismatică a smalţului are capacitatea de a absorbi şi relfecta lumina într-un mod particular, ce conferă dinţilor strălucirea caracteristică. Materialele compozite încearcă să confere dinţilor, în special celor frontali, luminozitatea comparabilă cu cea a dinţilor naturali, prin combinaţii de nuanţe şi consistenţe diferite. ·         Saturaţia : Este caracteristica responsabilă de cantitatea de pigment din culoarea folosită pentru obturare. ·         Culoarea : Reprezintă nuanţa dintelui. Se alege folosind chei de culori standardizate. Prin compararea culorii dentare cu cea a cheii, se facilitează alegerea nuanţei potrivite de compozit. Modalităţi de realizare a obturaţiei dintilor frontali Fiind zona expusă cel mai frecvent în timpul actelor funcţionale, dinţii frontali beneficiază de tratamente complexe, fiind impusă o rigurozitate mai mare în comparaţie cu cea cerută de dinţii laterali. Obturaţiile se pot realiza direct, în cabinet, sau cu implicarea laboratorului de tehnică dentară. ·         Compozit aplicat direct pe suprafeţele dentare : Medicul stomatolog va utiliza diferitele nuanţe de compozit şi tehnici individualizare fiecărui caz pentru […]

Incisivii centrali, laterali si caninii. Importanta zonei anterioare.


dureri de dinti
Dureri de dinti cauzate de procesele carioase Caria reprezintă un proces cronic, distructiv, infecţios ce afectează suprafaţa dentară. Suntem expuşi, în fiecare zi, riscului de a dezvolta leziuni carioase, prin alimentele pe care le consumăm, gradul de respectare al igienei sau particularităţi ale organismului. Etapele evoluţiei carioase Demineralizarea: Smaltul este alcătuit din prisme de hidroxiapatită, substanţă care este susceptibilă la atacul acid şi la cel bacterian. Prima manifestare în cazul unei leziuni casrioase este dată de apariţia petelor albe, cretoase, mate, pe oricare dintre suprafeţele dentare. Acest proces reprezintă demineralizarea, când ionii de Calciu se desprind din prismele de smalţ, permiţând bacteriilor să îşi exercite efectul distructiv. Apariţia de leziuni la nivelul smalţului : sunt mici depresiuni apărute în smalţ, decelabile la palparea cu sonda dar şi prin inspecţie vizuală. Pot să aibă o culoare brună. Apariţia de leziuni la nivel dentinar : dentina este stratul de ţesut dentar regăsit sub smalţ, unde apar terminaţiile nervoase ale pulpei dentare, responsabile de sensibilitatea dentară. Odată ajuns în dentină, orice proces carios evoluează mai rapid, datorită mineralizării mai slabe a acestuia. Dacă pacientul are o susceptibilitate crescută de a dezvolta leziuni carioase, prin factorii favorizanţi regăsiţi în cavitatea orală, caria va ajunge destul de repede la nivelul camerei pulpare. Interesarea camerei pulpare : durerile se acutizează iar prin îndepărtarea procesului carios se ajunge la nivelul camerei pulpare. Tratament Tratamentul din această etapă îl reprezintă pulpectomia, adică îndepărtarea nervului din canalele radiculare şi camera pulpară. Durerea datorată proceselor carioase se poate manifesta în moduri variate, de la sensibilitate, declanşată de consumul unor alimente cu temperaturi extreme, până la manifestări dure, ce trezesc pacientul din somn. Tipuri de sensibilitate dentară Hiperestezia dentinară  Apare în cazul proceselor carioase profunde dar care nu ating camera pulpară. In acest stadiu, durerea apare la dulce, rece, niciodată spontan şi cedează la […]

Dureri de dinti cauzate de procesele carioase. Tratament


determinarea riscului carios
Determinarea riscului carios al pacienţilor Caria dentară este un proces infecţios dat de bacteriile care se dezvoltă la nivelul cavităţii orale. Urmările apariţiei de carii sunt multiple şi nu afectează pacienţii în acelaşi mod. Cele mai importante anifestări ale cariei dentare sunt următoarele : Durere : un proces infecţios profund va atinge terminaţiile nervoase ale celulelor pulpare, generând durere cuantificată printr-o uşoară jenă sau chiar sensibilitate marcată, ce interacţionează cu desfăşurarea activităţilor de zi cu zi. Prejudiciu estetic : prin lipsa de substanţă sau petele închise la culoare, pacientul este deranjat de aspectul fizionomic generat de carii. Retenţie alimentară : în timpul mesei, alimentele consumate pot fi retenţionate în cavităţile carioase, producând jenă şi halenă (mirosul neplăcut al gurii). Patologii ocluzale : caria dentară modifică raporturile normale de ocluzie iar aceste schimbări vor fi transmise articulaţiei temporo-mandibulare, structură responsabilă de echilibrul interarcadic şi receptarea şocurilor masticatorii. Suferinţa articulaţiei temporo-mandibulare se cuantifică prin dureri, limitarea deschiderii gurii sau blocaje articulare. Afectarea proceselor de masticaţie şi deglutiţie : o jenă sau o durere vor duce la mestecarea insuficientă a alimentelor, care vor ajunge în stomac prezentând dimensiuni crescute, afectând procesul digestiei. Determinarea carioreceptivităţii pacienţilor înseamnă stabilirea riscului individual de a dezvolta carii. Acesta se stabileşte în primele şedinţe de către medicul stomatolog şi are rolul de a calcula frecvenţa cu care pacientul ar trebui să fie chemat la controale. Intervalul poate varia de la 3 la 12 luni, în funcţie de predispoziţia pacienţilor de a dezvolta carii. Riscul carios poate fi influenţat în mare parte de fiecare pacient. Dacă aceştia cooperează, prin modificarea unor obiceiuri, riscul carios poate fi redus semnificativ. Factori care pot influenţa carioreceptivitatea individuală Alimentaţia: dieta bogată în zaharuri creşte incidenţa cariilor, conferind bacteriilor hrană pentru a se dezvolta şi a coloniza noi suprafeţe dentare. Numărul de gustări între mese are de asemenea un rol […]

Determinarea riscului carios al pacientilor



limba geografica
Limba geografica. Glosita benignă Limba geografica sau glosita benigna migratorie este o conditie benigna care apare foarte rar, la 2-3% din populatie. Desi zona afectata de obicei este limba, totusi si alte regiuni ale mucoasei pot fi afectate. Apare mai des la pacientii cu psoriazis si limba fisurata. A primit numele de limba geografica de la faptul că modelul de pe suprafaţa limbii sugerează o hartă cu zone neuniforme – unele în relief (pot fi rosiatice si/sau cu mucus), altele plate. Cum apar aceste… forme de relief? La un moment dat, pe anumite zone ale limbii se produc pierderi (reduse) de papile. Aceste suprafeţele plate, “dezgolite”, sunt cele care receptează mai intens gustul alimentelor, arsura, iuţeala etc. Se poate asocia uneori cu: – stresul sau consumul lactatelor; – aspect fisurat lingual – manifestari de atopie   Patogenie si cauze Cauza aparitiei limbii geografice nu este certa. Sunt însă „suspectate” ereditatea şi carenţele de vitamine din complexul B în organism.   Semne si simptome Limba geografica poate afecta toate grupurile de varsta dar predomina la adulti. Desi in cele mai multe cazuri pacientii sunt asimptomatici, totusii unii raporteaza sensibilitate la alimente fierbinti sau condimentate. La ingerarea alimentelor calde sau iuti pacientii pot prezenta senzatie de arsura sau iritatie a limbii.   Diagnostic Nu este necesara terapia deoarece conditia este benigna si aparent asimptomatică. Diagnosticul diferențial se face cu urmatoarele afeciuni: arsurile chimice, cancerul mucoasei orale, candidoza, stomatita de contact, limba fisurata, placi de psoriazis. Tratament Nu este o boala contagioasa si nu se transforma in cancer si poate sa dureze luni sau chiar ani. Nu exista un leac sigur, de cele mai multe ori aceasta boala dispare de la sine.   Recomandări Aportul de suplimente pe baza de zinc si Vitamina B sau sau cel de alimente bogate in aceste elemente, […]

Limba geografica. Glosita benignă


eroziuni dentare
Eroziuni dentare. Leziuni necarioase cu lipsă de substanţă.   Integritatea structurilor dentare este o condiţie responsabilă de estetica orală. Dinţii cu contururi simetrice, continue, armonioase, conferă arcadei un aspect plăcut, dorit de toată lumea. Există numeroşi factori care pot periclita estetica dentară, majoritatea regăsindu-se în obiceiurile şi alimentaţia de zi cu zi. Leziunile cu minus de substanţă pot fi de origine carioasă sau necarioasă. Ultimele dintre acestea se datorează unor parafuncţii sau obiceiuri vicioase care duc, în timp, la pierderi de smalţ sau chiar dentină. O importantă leziune cu minus de substanţă, regăsită frecvent în rândul pacienţilor este reprezentată de eroziunea dentară. Eroziunea este procesul prin care prismele de smalţ se detaşează în urma acţiunii chimice a substanţelor introduse în cavitatea orală. Cauzele eroziunilor dentare Factori extrinseci : Alimentele cu pH scăzut : băuturile acidulate şi fructele pot produce degradarea smalţului. In general sunt incriminate acelea ce prezintă o valoare a pH-ului sub 7. Smalţul este stratul dentar extern, vizibil în cavitatea orală şi cu o susceptibilitate crescută la schimbările locale. Acizii conţinuţi de alimentele cu pH scăzut vor acţiona la nivelul smalţului, ramolindu-l. dintre agenţii incriminaţi în eroziunea smalţului amintim : merele, căpşunii, tomatele, vinul, sucurile naturale (din lămâie, portocale, mere) şi băuturile acidulate. Factori intrinseci : Tulburările gastrice :regurgitările, voma, refluxul gastro-esofagian sau bulimia reprezintă patologii care implică reîntoarcerea bolului alimentar digerat sau a sucului gastric în cavitatea orală. La nivelul stomacului, în timpul digestiei, se secretă o cantitate considerabilă de suc gastric, cu pH scăzut, necesar procesării alimentelor. Reîntors în cavitatea orală, datorită diverselor afecţiuni generale, sucul gastric irită atât mucoasele bucale cât şi suprafaţa internă a dinţilor, ducând la eroziunea smalţului. Cum recunoaştem un dinte ce prezintă eroziune ? Aspectul tern, lipsit de strălucire al dintelui: smalţul este organizat în prisme cu orientare variată, pentru a capta şi transmite lumina diferit şi […]

Eroziuni dentare. Leziuni necarioase.


coroana semifizionomica
Coroana semifizionomica. Caracteristici. Indicatii Tratamentele protetice se efectuează cu o mare frecvenţă în cabinetele de medicină dentară. Fiind tratamente complexe de înlocuire sau restaurare a dinţilor absenţi sau afectaţi de procese distructive, lucrările protetice pot fi realizate dintr-o multitudine de materiale, utilizând tehnici variate. Indicaţiile coroanelor dentare Dinţi cu leziuni carioase sau necarioase care nu mai pot beneficia de tratament conservativ : materialele de obturaţie au limitele lor, astfel că în cazul distrucţiilor mari, deficitul de substanţă nu mai poate fi acoperit încât să se asigure o integrare funcţională şi o rezistenţă bune. Discromii: defectele estetice pot fi corectate prin aplicarea de coroane sau faţete protetice Malpoziţii: dinţii care prezintă modificări uşoare de poziţie pentru care pacientul, din diferite considerente, nu doreşte îndreptarea ortodontică, pot fi corectaţi prin coroane. În funcţie de dezideratele tratamentului stomatologic şi de posibilităţile finaciare ale pacientului, coroanele realizate în cabinetul de medicină dentară pot fi nefizionomice, semifizionomice şi total fizinionomice. Coroanele semifizionomice După cum şi numele o sugerează, coroanele de acest tip au o componentă metalică, nefizionomică şi una estetică, reprezentată de acrilat, ceramică sau compozit. Porţiunea metalică este acoperită doar parţial de către cea estetică. Metalul are următoarele caracteristici : Poate fi aliaj nobil sau nenobil Rezistenţă : asigură duritatea şi durabilitatea în timp a lucrării protetice Biocompatibilitate : nu produce prejudicii ţesuturilor din jur Variantă economă : preţul unei lucrări cu conţinut de metal este mult mai scăzut decât al uneia integral ceramice. Estetică scăzută : porţiunea metalică poate fi văzută direct în cavitatea orală sau poate transpare prin stratul subţire de ceramică cu care este placat. Coroanele semifizionomice reprezintă tipul de lucrări protetice în care componenta ceramică o acoperă doar parţial pe cea metalică, în cavitatea orală fiind vizibile ambele, într-o măsură diferită. Coroanele semifizionomice pentru dinţii frontali Dinţii frontali sunt caracterizaţi de 4 suprafeţe ( una vestibulară, […]

Coroana semifizionomica. Caracteristici. Indicaţii



tratament de canal
Tratament de canal. Materiale utilizate in endodontie Tratamentul endodontic este o procedură complexă menită să păstreze sănătatea parodontală. Are ca obiectiv extirparea pulpei din camera pulpară şi din canalele dentare, urmată de sigilarea acestora cu ajutorul diferitelor materiale şi tehnici. Pulpa dentară se regăseşte în stratul imediat de sub dentină, atât la nivel coronar cât şi radicular şi are rol în a menţine vitalitatea dinţilor. Indicaţii de extirpare a pulpei dentare Sensibilitate dureroasă : pacientul se poate prezenta la cabinetul de medicină dentară cu simptomatologie dureroasă. Aceasta poate fi constantă sau prezentă doar în timpul consumului de substanţe dulci sau lichide la temperaturi extreme (foarte cald sau foarte rece). Durerea poate fi de intensitatea uşoară sau poate chiar să trezească pacientul din somn. Toate acestea sunt semne care orientează medicul spre diagnosticul final. Procese carioase care au deschis camera pulpară : comunicarea camerei pulpare cu exteriorul produce infectarea la acest nivel a dintelui, astfel că se impune curăţarea minuţioasă pentru a preveni complicaţiile septice. Forţe ocluzale anormale : presiuni suplimentare constante, chiar şi de intensitate mică asupra unor unităţi dentare duc la traumatizarea parodonţiului, care va răspunde prin inflamaţie ce afectează corticala osoasă. Hipersensibilitate în urma preparării dinţilor pentru piesele protetice : dacă dinţii sunt preparaţi excesiv în vederea aplicării unor lucrări protetice, aceştia pot dezvolta sensibilitate. De aceea, în anumite situaţii medicul stomatolog poate considera benefic tratamentul endodontic înaintea celui protetic. Fistulă, tumefacţie : sunt semne care sugerează un focar de infecţie. Sub anestezie locală, medicul stomatolog va deschide camera pulpară iar apoi va începe procedurile de extirpare a nervului, a pulpei dentare. La final, atât porţiunea radiculară cât şi ce coronară vor fi obturare, sigilate, pentru a se preveni pătrunderea bacteriană. Materiale utilizate în preparaţia de canal Pentru extirparea integrală a nervului este nevoie de o bună irigaţie a canalelor dentare. Hipocloritul de […]

Tratament de canal. Materiale utilizate


ce-este-un-tratament-ortodontic
Materiale folosite in ortodontie. Categorii. Ortodonţia este o ramură a medicii dentare a cărei scop este să corecteze anomaliile de poziţie ale dinţilor sau ale oaselor maxilaului. O ocluzie deficitară va duce la suprasolicitări ale aparatului dento-maxilar care vor avea o evoluţie nefastă, cu manifestări de tipul durerilor şi limitării mişcărilor funcţionale. Pe de altă parte, prin tratamentul ortodontic aspectul arcadelor este vizibil îmbunătăţit, obţinându-se alinierea estetică a tuturor dinţilor. Acesta este şi principalul motiv pentru care pacienţii apelează la serviciile de ortodonţie, dorinţa de ameliorare estetică. Tratamentul ortodontic este constituit din 3 mari paşi: Corectarea relaţiilor dintre osul maxilar şi cel mandibular – cunoscută şi sub numele de ortopedie dento-facială şi este posibil de realizat doar în cazul copiilor, când oasele sunt încă în creştere, astfel procesul de dezvoltare putând fi influenţat. Se realizează de către medicul specialist ortodont cu ajutorul aparatelor amovibile care sunt menţinute în cavitatea orală un număr de luni direct proporţional cu severitatea discrepanţei dintre cele două oase. Ortodonţia propriu-zisă – se poate realiza la orice vârstă şi presupune alinierea dinţilor pe arcadele dentare, respectând axele şi relaţiile normale pentru a nu duce la parafuncţii ulterioare. Aparatele ortodontice se montează pe suprafaţa vestibulară, direct vizibilă, a dinţilor şi se pot utiliza diferite materiale, în concordanţă cu cerinţele pacientului în materie de estetică. Aplicarea contenţiilor – odată tratamentul ortodontic încheiat, dinţii vor fi solidarizaţi între ei pentru a nu-şi modifica poziţia în timp, prin intermediul unor bare montate oral, pe faţa internă dentară, numite contenţii. Acestea pot fi menţinute toată viaţa. Pentru fiecare din aceste etape, medicul speacialist ortodont va folosi materiale diferite, adaptate necesităţilor tratamentului dar şi cerinţelor estetice ale pacientului. Materiale pe bază de metale în ortodonţie Materialele din aliaje de oţel inoxidabil cu nichel, crom, fier şi carbon se folosesc sub formă de […]

Materiale folosite in ortodontie


par pe limba
Limba neagra paroasa Aspergillus Niger este un fung ce poate fi întâlnit în întreg organismul, inclusiv în cavitatea orală. Cea mai frecventă localizare este însă cea pulmonară. Acest microorganism este unul oprtunist, adică poate fi regăsit în condiţii normale în corpul uman, mecanismele de apărare reuşind să menţină starea de sanătate a organismului. Astfel, nu apar manifestări clinice sau alterarea stării de sănătate a pacientului. Totuşi, în condiţii de scădere a imunităţii, aceştia îşi pot exprima potenţialul patogen. Infecţia produsă de Aspergillus Niger se numeşte aspergiloză. Aspergillus Niger în mediul înconjurător Bacteria din clasa fungilor se regăseşte în sol, în materii organice, în mucegauri, praf, apă şi a putut fi izolată şi din sistemele de aer condiţionat. Aspergillus reprezintă o clasă mare de fungi din care doar câteva specii sunt patogene pentru om, precum Aspergillus Niger. Sensibilitatea organismului la Aspergillus Niger Aspergillus Niger nu are aceeaşi acţiune asupra tuturor structurilor organismului uman. Există situsuri susceptibile la atacul Aspergillus Niger, unde ciuperca găseşte condiţiile necesare multiplicării şi invaziei. Acestea sunt : Tractul respirator Suprafeţele cutanate Patul unghial Cavităţile sinusale Urechea externă Răspândirea Aspergillus Niger Aspergillus Niger se poate identifica la niveluri variate. Principalele tipuri de simptome pe care contactul cu sporii Aspergillus Niger le pot da sunt : Manifestări toxice – datorate conţinului de alfatroxină din sporii Aspergillus Niger Manifestări alergice – apar în locusurile cu concentraţii mari de Aspergillus. Persoanele care suferă de astm bronşic sunt predispuse la a dezvolta reacţii alergice. Infecţii – persoanele cu sistemul imun deprimat pot dezvolta infecţia numită aspergiloză, în urma pătrunderii fungului în căile respiratorii. Sinuzita cauzată de Aspergillus Niger Sinusurile sunt cavităţi regăsite în oasele craniului ce realizează comunicarea diferitor segmente aflate la acest nivel. Sinusurile maxilare, în număr de două, cavităţi ale osului maxilar, sunt des afectate de Aspergillus. Infecţia sinusală poartă numele de […]

Limba neagra paroasa – Aspergillus Niger



incrustatie dentara
Plomba dentara. Materiale utilizate în stomatologia restaurativă Fie că este vorba de tratarea leziunilor carioase sau de uzură, accidente soldate cu fracturi sau doar deziderate estetice, materialele de restaurare sunt folosite cu o frecvenţă crescută în cabinetele de medicină dentară. La ora actuală se găsesc pe piaţă o gamă largă de produse ce prezintă indicaţii multiple şi se adaptează cerinţelor medicului stomatolog şi pacientului. Pentru obturaţiile provizorii se utilizează materiale pe bază de eugenol şi hidroxid de calciu. In situaţiile în care în urma exerezei carioase ne aflăm în proximitatea pulpei dentare, cavitatea se va tapeta utilizând un material provizoriu, cu rol de pansament calmant. Se evită obturarea directă cu materiale definitive pentru că monomerul conţinut de acestea pot irita şi mai mult pulpa dentară. De aceea, se preferă temporizarea şi urmărirea evoluţiei, după care se va continua cu obturarea cu materiale definitve. Obturaţiile definitive au rolul de la sigila şi a proteja straturile dentare situate sub smalţ şi de a reda morfologia iniţială a dinţilor. Cele mai întâlnite materiale de obturaţii sunt prezentate mai jos. Materialele glass-ionomere Sunt utilizate frecvent în cabinetele stomatologice ca bază sub obturaţia din răşini compozite sau obturaţii definitive pentru dinţii temporari. La pacienţii carioreceptivi, care prezintă teren favorabil apariţiei cariilor, este materialul de elecţie. Principalele caracteristici ale materialelor glass-ionomere sunt : Rezistă bine în mediul umed : în condiţiile în care cavităţile nu pot fi bine izolate de acţiunea fluidului salivar, de exemplu în cariile de colet, putem aplica obturaţii din glass-ionomer, care rezistă bine şi în mediu umed. Eliberare continuă de fluor : această caracteristică a materialelor glass-ionomere le indică a fi utilizate la pacienţii cu policarii. Fluorul are rolul de a crea o peliculă protectoare la nivelul dinţilor, de rezistenţă la atacul acid bacterian. Estetică : este bună, dar inferioară materialelor compozite. Răşinile compozite Sunt cele […]

Plomba dentara. Materiale utilizate.


amprentarea
Amprentarea în stomatologie. Majoritatea lucrărilor protetice sunt realizate din materiale care necesită prelucrarea la temperaturi crescute (turnarea metalelor, sinterizarea ceramicii, polimerizarea răşinilor) astfel că ele nu pot fi realizate direct în cavitatea bucală a pacientului. Din aceste considerente apelăm la materialele de amprentare. Acestea au rolul de a înregistra situaţia regăsită la nivelul arcadelor şi de a o transfera în laboratorul de tehnică dentară, cu scopul de a crea piesa protetică finală. Pentru a putea realiza pe baza lor toate etapele tehnice de fabricare a pieselor protetice, materialele de amprentă trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe : Să fie rigide : pentru a transfera laboratorului situaţia exactă regăsită în cavitatea orală a pacientului, materialele de amprentă trebuie să fie rigide şi stabile în timp, pentru a nu se produce deformări care pot periclita adaptarea ulterioară a piesei protetice. De asemenea, trebuie să reziste la forţele care tind să le rupă. Să reproducă fidel detaliile suprafeţelor preparate : pentru o bună adaptare şi respectare a ţesuturilor din jur, materialele de amprentă trebuie să înregistreze în cele mai mici detalii situaţia cavităţii orale. Pentru aceasta, există pe piaţă o gamă variată de produse de consistenţe diferite, menite să înregistreze fidel câmpul protetic. Să nu prezinte defecte după dezinserare : minusurile de substanţă, bulele de aer sau incluziunile, prezente după dezinserţia amprentelor vor periclita conduita terapeutică ulterioară. Se impune refacerea amprentelor dacă se constată defecte ce pot interfera cu succesul tratamentului. Medicul stomatolog are la dispozitie la ora actuala o mare varietate de materiale de amprentă şi de tehnici de amprentare, urmând să fie prezentate cele mai des întalnite. Alginatele Reprezintă o pudră constituită din săruri alcaline. Materialul de amprentare este obţinut prin amestecul, în proporţii indicate de producător, a pudrei de alginat cu apa. Este un material care redă cu fidelitate suprafeţele protetice şi este […]

Amprentarea in medicina dentara. Materiale.


1-965
Materiale utilizate în protetica dentară Stomatologia utilizează diverse tipuri de materiale şi tehnici pentru a trata patologiile şi a reconstitui structurile dentare. Protetica este o ramură complexă a medicinii dentare, utilizează o varietate de materiale şi tehnici şi implică colaborarea medicului stomatolog cu altă disciplină: tehnică dentară. Prin aceasta se restaurează global arcadele dentare iar în conceperea lucrărilor protetice trebuie să se ţină cont de particularităţile anatomice şi funcţionale ale pacienţilor. Materialele de restaurare trebuie să îndeplinească o serie de calităţi să fie acceptate biologic, să fie funcționale și să nu interfereze cu desfăşurarea proceselor fiziologice. Câteva din aceste calităţi se regăsesc mai jos : Rezistenţa – asigură durabilitatea şi integritatea pieselor protetice Estetica – imită cu succes nuanţa şi luminozitatea ţesuturilor dentare Biocompatibilitatea – materialele de restaurare nu trebuie sub nicio formă să lezeze sau să irite parodonţiul Retenţia – capacitatea lucrării protetice de a rezista forţelor care tind să o descimenteze Lucrările protetice cu substrat metalic Utilizate pe scară largă în cabinetele stomatologice, mai ales în trecut, materialele pe bază de aliaje de diferite metale sunt recunoscute pentru rezistenţa crescută. Se pot utiliza pentru lucrări protetice integral metalice sau mixte. Pentru cele mixte, componenta metalică asigură rezistenţa şi va fi căptuşită de cea fizionomică, estetică, reprezentată de compozit sau ceramică. Principalul dezavantaj al metalelor este inconvenientul estetic. De cele mai multe ori, culoarea sa nu este în concordanţă cu aşteptările pacientului astfel că, tot mai des, se folosesc alternative cum sunt coroanele din zirconiu ce prezintă estetică crescută şi durabilitate asemănătoare. Un alt inconvenient al metalelor este dat de faptul că pot produce alergii, cu manifestări locale de tipul ulceraţiilor. Utilizarea ceramicilor în protetică Lucrările protetice bazate pe ceramică aduc un plus de estetică arcadelor dentare prin varietatea de nuanţe care imită în detaliu structura dinţilor. Fie că sunt […]

Materiale utilizate in protetica dentara